Societățile, cunoscute și sub denumirile de firme, companii sau corporații, sunt persoane juridice înființate, de principiu, prin asocierea mai multor persoane, în vederea realizării unui scop.

​

Este interesantă etimologia acestor termeni deoarece surprinde chiar esența și scopul acestor construcții legale.

​

Termenul de societate își are rădăcinile în cuvântul francez société  și în latinescul societas, însemnând o „uniune pentru un scop comun”.

​

Termenul firmă, din germanicul Firma și latinescul firmare (firmo), care însemna „a face ceva dăinuitor, a afirma” sau „a întări ori fortifica ceva”.

​

Cuvântul corporație provine din termenul francez corporatio, având la baza latinescul corporatio („asumarea unui corp”), din corporatus, corporare însemnând „a se forma într-un corp”.

​

În final, termenul companie provine din cuvântul francez compagnie, având la bază latinescul companio, putând fi tradus ca „cel care mănâncă pâine cu tine”. 

​

În România, în limbajul juridic este folosit termenul de societate, așa cum rezultă chiar din denumirea legislației dedicate lor, respectiv Legea societăților nr. 31/1990.

​

Prin lege sunt prevăzute mai multe tipuri de societăți, cele mai cunoscute forme fiind cea de societate pe acțiuni (sau de capital) și cea de societate cu răspundere limitată (sau de persoane).

​

Modalitatea de organizarea și funcționare a societăților este strict reglementată prin lege, regulile aplicabile fiind diferite în funcție de tipul de societate.

​

Acționarii, asociații, administratorii, directorii, membrii în consiliul de administrație sau supraveghere ori în directorat sunt obligați să îndeplinească o serie de atribuții derivând din calitățile avute.

​

Aceste obligații pot fi curente, anuale sau pot apărea punctual, în cazul efectuării anumitor operațiuni.

​

Cu titlu de exemplu, în cazul societăților cu răspundere limitată, adunarea generală a asociaților sau asociatul unic, după caz, are obligația de a adopta o hotărâre sau decizie anuală.

​

Prin această hotărâre sau decizie, trebuie aprobate situațiile financiare anuale și, eventual, repartizate dividendele.

​

Totodată, schimbarea, revocarea și desemnarea unui nou administrator se realizează printr-o hotărâre a adunării generale a asociaților sau prin decizia asociatului unic.

​

De asemenea, administratorul unei societăți cu răspundere limitată are obligația de a convoca adunarea generală, cel puțin o dată pe an, dar și ori de câte ori este necesar.

​

Și în cazul societăților pe acțiuni, adunarea generală ordinară trebuie să se întrunească cel puțin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului financiar.

​

În acest sens, adunarea generală ordinară trebuie să discute, să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de organele de administrare.

​

Totodată, trebuie să se pronunțe cu privire la gestiunea consiliului de administrație sau a directoratului, să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație sau supraveghere și altele.

​

Toate aceste operațiuni și altele asemenea, care țin de activitatea societăților, trebuie înregistrate, înscrise sau menționate în registrul comerțului competent, conform dispozițiilor legale.